Sfântul Ştefan, primul diacon şi martir al Bisericii, sărbătorit a treia zi de Crăciun

26 dec 2013, 17:06 | Mediafax

Sfântul Ştefan, serbat pe 27 decembrie, în a treia zi după Naşterea lui Iisus Hristos, avea harul divin al minunilor, de aceea este bine ca de ziua lui oamenii să aducă în casă icoana care-l înfăţişează, despre care se spune că-i ajută pe cei cu probleme de sănătate.

  1  0 

Comenteaza 

Sf. Ştefan
Foto: aradpress.eu

SFANTUL STEFAN. Întotdeauna în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Întâiul Mucenic și Arhimandrit Ștefan, condamnat la moarte în anul 33, de autoritățile iudaice, cel care a vestit și a mărturisit credința în Hristos, deschizând drumul unui impresionant șir de martiri creștini, pedepsiți pentru credința lor, spune preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.
Sfântul Ștefan era de neam ales și provenea din seminția lui Avraam. În limbă greaca, Ștefan înseamnă "coroană" și se referă atât la râvnă de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Christos cât și la faptul că el este primul dintr-un nesfârșit șir de martiri din lumea creștină.
Misiunea Sfântului Ștefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei și credinței sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârși minuni și de a arată semne mari în popor. Având harul divin al minunilor, care-i însoțeau adesea propovăduirile, Sfântul Ștefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în față Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.
În față Sinedriului, Ștefan și-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătând că legea se împlinește prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeți, dar nu a reușit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate și lovit cu pietre. Prăbușit sub povara bolovanilor aruncați asupra lui, Ștefan a avut totuși puterea ca, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigașii lui: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta".
O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan. În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan. După ce se sfințesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.
În tradiţie se mai spune că pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă. În semn de iubire, prețuire și respect pentru Sfântul Ştefan, dar și ca dovadă de iubire și înțelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certați.
Sfântul Ștefan a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin. Moaștele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul său a fost scris "chiliel", care în limbă ebraică înseamnă "cunună", pentru că el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.
Numele este de origine grecească - Stephanos - și înseamnă "coroană", "ghirlandă", "cunună". La noi, numele de botez sunt Ştefan şi Ştefania sau Ştefana şi derivate ale acestora, Fane, Fănel, Fanica, Făniță şi Fana.

ULTIMILE ICOANE PE STICLA INAINTE DE CRACIUN...

                                   

                            Un dar de sarbatori pentru cei care imi viziteaza blogul...

SF. NECTARIE...un sfant aproape sufletului meu

Pregatiri de Craciun


Nu putem incepe decat cu smerenia, celalalte debuturi sunt false. Nu savarsim nimic doar de ochii lumii, ci doar pentru Dumnezeu. Daca am posti exclusiv pentru lume, nu am mai avea nici o plata in cer. Biserica nu pregateste pentru vesnicie niste prefacuti, nici nu preda actoria sau simularea. Singura rugaciunea ne aseaza in raport real cu Dumnezeu. Un fariseu se amageste zilnic ca a facut doar bine in viata lui. De fapt, un fariseu ajunge sa faca totul mecanic. Nu ne miram ca fariseii nu sunt agreati in Biblie. Inima unui fariseu nu mai este vie, pentru ca nu mai plange. Nu ne cere nimeni sa ne contabilizam meritele. Nu ne rugam prin comparatie, dar cautam la propriile pacate. Rugaciunea unui fariseu este total neinspirata, ba chiar nerusinata si plina de dispret. Numai smerenia ne scoate din cursele celui rau si doar datorita smereniei, cel rau nu are nici o putere asupra noastra. Cea mai buna cale este cea aratata de Hristos: smerenia. Cautati iubirea si traiti-o cu smerenie! Am gasit locul unde bolnavii se intalnesc cu Doctorul lor: Biserica. Am auzit de alcoolicii rusi, care intorc icoanele cu fata spre perete: E tare greu sa stai cu fata spre Dumnezeu. Pentru pierderea sufletului, ajunge mandria, fara alt pacat. Nu exista decat o singura nenorocire: aceea de a nu fi impreuna cu Dumnezeu.

Tata Ceresc, am gresit! Vrem sa revenim din Babilon, sa ne intoarcem Acasa. In aceasta lume nu ne simtim perfect acasa: tanjim dupa alta realitate. Suntem in exil si ne pregatim pentru intoarcerea din robie. Patria adevarata este Imparatia Cerurilor. In numele lui Iisus Hristos, impacati-va cu Dumnezeu! (le cere Sfantul Pavel corintenilor). Nepasarea inseamna salbaticie. Tatal insa alearga in intampinarea celui ce vrea sa revina (sa isi revina). Pacatosul se rascoala: Da-mi pamantul, Iti las restul! Vedem prapastia in care am cazut. La primul semn de pocainta, Dumnezeu deja ne vede. Pocainta aduce mangaiere dumnezeiasca, este invoiala cu Dumnezeu pentru viata vesnica. Nu putem trata probleme de constiinta cu medicamente, ci cu pocainta. Nu este suficient sa facem analize, fara sa ne indreptam. Pocainta ne deschide ochii asupra pacatelor noastre: nu ne mai vaicarim, ci taiem patimile. Dupa ce spunem pacatele in amanunt la spovedanie, sa nu ne mai apucam de ele. Inima trebuie trezita prin rugaciune, altfel se va usca de tot.

Cred in iubirea lui Dumnezeu. Cred ca Mesia nu ma refuza, nu ma trimite la alt ghiseu. Aparent, ma ignora. In realitate, se topeste de dor si iubire. Pe pamant neo-pagan, cer ajutor divin. Cred in puterea sigurantei credintei. Cred in perseverenta si buna cuviinta. Da, Doamne, altora, mai napastuiti, nu mie, ghiftuitului! Raspunsurile mele nu Te incanta, pentru ca urme de formalism, ipocrizie si fariseism inca. Cred in puterea Ta taumaturgica. Vreau sa iau premiul I cu coronita de la Invatatorul Hristos. Dar, pentru asta, se cere consecventa, nu un bine sporadic, aleatoriu, izolat. Stiu ca Tu dezaprobi obraznicia si frica. Cred ca personajul principal ramai Tu, nu Iuda! Cred ca, in confruntarea dintre izvor si stanca, izvorul invinge intotdeauna, nu prin putere, ci doar prin perseverenta. Cred ca perseverenta este o arma care nu da gres niciodata in materie de iubire.

Cred ca nu ma vei hrani cu resturi. Doamne al belsugului iubirii, imbraca-mi sufletul, incalzeste-mi inima, viziteaza-ma in temnita launtrica. Vreau sa gazduiesti in inima mea. Intotdeauna mi-ai depasit asteptarile. Tu esti scaparea si puterea mea. Patimile nu mi-au produs decat confuzie si desensibilizare. De aceea, vreau sa ma eliberezi de ele. Vreau sa elimini piedica dintre noi, pentru perpetuarea starii de veghe.

Astept Craciunul, nerabdator precum un copil. Exista o atmosfera de sarbatoare in comunitate. Imi vine sa cred, nu ma surprinde si ma rog sa sporeasca ravna tuturor. Astept Craciunul, impunandu-mi sa nu ma bazez pe statistici seci, sa nu colectez fonduri, ci suflete pentru vesnicie. Astept Craciunul, mai ales astept sa cantam cu totii "Din cer senin"... Astept lacrima de bucurie de pe fata fiecarui mag. Imi impun sa nu fixez nici un target lumesc, pentru ca Duhul Craciunului sa lucreze in voie. Astept spovedanii sincere, reintoarceri ale risipitorilor, astept convertirea bogatilor in filantropi. Raman insa ipocrit si fariseu... De aceea, astept doar pe Dumnezeu.

Astept steaua, pentru a ma calauzi si a imi reaminti sa nu mai bombanesc si sa nu banalizez cele sfinte. Astept dezlegarea duhovnicului, in lupta nedisimulata de despatimire (impotmolita la un etern restart). Astept cel mai grandios eveniment: intalnirea cu Dumnezeu! Astept sa scap de stadiul patologic, de oboseala si de greutate, prin misterul Craciunului. Din otravitor, sa devin, in sfarsit, ravnitor. Astept sa descopar sinceritatea, pentru a scapa de povara aparentelor. In fata Modelului, nu voi ezita. Astept lipsa de viclenie, de uneltire... Astept curajul de a fi cu Dumnezeu.

Astept pe Pruncul Iisus, impreuna cu Feciora Maria, in casa mea. Imi recunosc vinovatia, superficilitatea, egoismul... Dumnezeu accepta sa vina in casa mea, nu ii este scarba de mine, nicidecum (nu ca nu as merita). Sunt mic de statura (ca Zaheu), mic de statura duhovniceasca. Nu vreau sa fiu nici renegat, nici corupt. Dumnezeu ma va ajuta. Astept sa ma vad asa cum sunt in cea mai clara oglinda, Dumnezeu. Astept sa nu fiu prea impovarat de timpul acestei lumi. Astept ca a noastra civilizatie sa fie marcata de prezenta lui Dumnezeu in oameni. Astept sa nu fiu sufocat de fricile lumii, pentru ca, in comparatie cu Crucea lui Hristos, crucea mea este doar o cruciulita.

Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om in Betleemul Iudeii aduce mai multa sensibilitate, interiorizare in meditatie, precum si dorinta de a fi mai buni cu cei din jur. Partenerii-sfintii ne ajuta enorm de fiecare data, in fiecare necaz. Acum Dumnezeu semneaza gratierea noastra. Vrea sa ne faca partenerii Lui. Un singur lucru ni se cere: "Niciodata sa nu uitam pe cei mai tristi ca noi" (cum canta Cenaclul Flacara). Umil se naste Dumnezeu in iesle, pe cei umili ii colindam, fraternizam cu ingerii, cu magii si cu pastorii. Nu furam aurul magilor, ci urmam steaua credintei lor. Crezul lor devine stindardul nostru de lupta. Il recunoastem pe Dumnezeu in fiecare om, in fiecare orfan, vaduva sau bolnav. Si a trecut cam prea mult de la ultima vizita intr-un penitenciar, pentru incurajarea talharilor, care inca mai au sanse la mantuire. Din copilarie, lacrimez de fiecare data la auzul colindului Raiului:

"Copilule cu ochi senini,
Tu vii din nou printre straini,
In pestera, pe paie reci
Iarasi capul ti-l apleci.
...Mereu la oamneni te cobori
Sa suferi iara si sa mori
Sa te jertfesti de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor."

Fiul lui Dumnezeu se naste cu un scop precis: viata lui Dumnezeu sa devina viata noastra. Pastorala de Craciun, trimisa de Dumnezeu, este o telegrama optimista: 
"-Aveti nevoie de o crestere spirituala, pentru unirea cu Mine. V-am creat pentru a deveni parteneri posibili ai Mei, in masura in care ii hraniti pe cei flamanzi. Vreau sa extind iubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi si la voi, oamenii. M-am coborat la voi, pana la starea de Miel bland, ca sa ma jertfesc pentru voi. Deveniti unii altora - din lupi - miei capabili sa va jertfiti si voi unii pentru altii. Intunericul a fost imprastiat de catre Lumina Mea, pentru ca intunericul nu este si nu va fi o stare permanenta, intunericul nu este tinta voastra, ci tinta voastra este dobandirea Luminii Mele. Tot cel ce va chema numele Meu se va mantui. Chemati-ma in dimineata necazului si Eu va voi ajuta. Pe Fiul Meu L-am trimis in lume pentru ca voi sa fiti izbaviti din blestem. Pe cine iubesc Eu, nu il voi lasa sa piara. Nu mai bagatelizati mesajul Meu, ci va pocaiti, intelegeti cat de condamnabile sunt pacatele voastre. Prin Pocainta se efectueaza mantuirea fiecarei noi generatii. Eu doresc ca toti sa va mantuiti, dar, fara lacrimile Pocaintei, nu veti reusi. Alergati in asa fel incat sa vi se deschida poarta Imparatiei Mele si sa o aveti inlauntrul vostru. In Sfanta Liturghie, Eu am prelungit pentru voi atmosfera Noului Testament, traita in preajma Fiului Meu si a apostolilor. Nu lipsiti, asadar, de la Cina Mea! Detasati-va de egoism, ca Eu sa va umplu de viata Mea infinita. Simtiti iubirea Mea in voi, dar nu ca pe ceva trecator, ci ceva care nu se mai sfarseste."

Citind aceasta epistola adresata noua de Craciun, nu putem ramane la fel de imprudenti. Si Adam a pierdut Raiul dintr-o neintelepciune, dintr-o imprudenta, dintr-o lene a vointei (prea le avea pe toate de-a gata, fara efort). Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om aduce un plus de iubire, un plus de cunoastere, produce un plus de viata. Si imi amintesc mereu de sarmani: plusul meu e minusul altuia. Doamne, reaprinde caldura inimilor noastre. Avem nevoie de o revizie serioasa a constiintei, iar duhovnicul ne asteapta rabdator la spovedanie. Ne debarasam de imgamfarea din saturare, scapam de lacomie, de egoism, de avaritie, de singuratate. Mesia nascut pentru noi este viu si noi vom fi vii. In timp ce ne rugam, Dumnezeu ne raspunde fiecarei batai a inimii. Luam pilda de la intelepciunea albinelor, care, atunci cand vad ca roiul de viespi le da tarcoale, raman in stup si scapa de paguba pe care ar putea sa le-o faca acestea. Nu scrie nicaieri ca vom trai 99 de ani, sa ne pregatim de moarte in fiecare zi! Semnal pentru a vorbi cu Dumnezeu avem permanent, doar bateria trebuie reincarcata prin rugaciune. Ca sa ne intalnim cu Pruncul divin, important este sa fim pe Drum (pe Cale), spre Betleem (Casa Painii), nu spre Babilon. Prin satele noastre, am pastrat cetatile credintei. Fugiti de pacat, pentru ca acesta doar blocheaza, intuneca si imbolnaveste! Dumnezeu ne lasa indicii de urmat: frati ai Lui, sarmani si bolnavi, ghizii nostri spre vesnicie. Nu mai agonisim aur ce devine putregai, ci inima o aurim prin neagonisire si caritate. Hristos Se naste! Este in mijlocul nostru...

daruri de MOS NICOLAE