Pregatiri de Craciun


Nu putem incepe decat cu smerenia, celalalte debuturi sunt false. Nu savarsim nimic doar de ochii lumii, ci doar pentru Dumnezeu. Daca am posti exclusiv pentru lume, nu am mai avea nici o plata in cer. Biserica nu pregateste pentru vesnicie niste prefacuti, nici nu preda actoria sau simularea. Singura rugaciunea ne aseaza in raport real cu Dumnezeu. Un fariseu se amageste zilnic ca a facut doar bine in viata lui. De fapt, un fariseu ajunge sa faca totul mecanic. Nu ne miram ca fariseii nu sunt agreati in Biblie. Inima unui fariseu nu mai este vie, pentru ca nu mai plange. Nu ne cere nimeni sa ne contabilizam meritele. Nu ne rugam prin comparatie, dar cautam la propriile pacate. Rugaciunea unui fariseu este total neinspirata, ba chiar nerusinata si plina de dispret. Numai smerenia ne scoate din cursele celui rau si doar datorita smereniei, cel rau nu are nici o putere asupra noastra. Cea mai buna cale este cea aratata de Hristos: smerenia. Cautati iubirea si traiti-o cu smerenie! Am gasit locul unde bolnavii se intalnesc cu Doctorul lor: Biserica. Am auzit de alcoolicii rusi, care intorc icoanele cu fata spre perete: E tare greu sa stai cu fata spre Dumnezeu. Pentru pierderea sufletului, ajunge mandria, fara alt pacat. Nu exista decat o singura nenorocire: aceea de a nu fi impreuna cu Dumnezeu.

Tata Ceresc, am gresit! Vrem sa revenim din Babilon, sa ne intoarcem Acasa. In aceasta lume nu ne simtim perfect acasa: tanjim dupa alta realitate. Suntem in exil si ne pregatim pentru intoarcerea din robie. Patria adevarata este Imparatia Cerurilor. In numele lui Iisus Hristos, impacati-va cu Dumnezeu! (le cere Sfantul Pavel corintenilor). Nepasarea inseamna salbaticie. Tatal insa alearga in intampinarea celui ce vrea sa revina (sa isi revina). Pacatosul se rascoala: Da-mi pamantul, Iti las restul! Vedem prapastia in care am cazut. La primul semn de pocainta, Dumnezeu deja ne vede. Pocainta aduce mangaiere dumnezeiasca, este invoiala cu Dumnezeu pentru viata vesnica. Nu putem trata probleme de constiinta cu medicamente, ci cu pocainta. Nu este suficient sa facem analize, fara sa ne indreptam. Pocainta ne deschide ochii asupra pacatelor noastre: nu ne mai vaicarim, ci taiem patimile. Dupa ce spunem pacatele in amanunt la spovedanie, sa nu ne mai apucam de ele. Inima trebuie trezita prin rugaciune, altfel se va usca de tot.

Cred in iubirea lui Dumnezeu. Cred ca Mesia nu ma refuza, nu ma trimite la alt ghiseu. Aparent, ma ignora. In realitate, se topeste de dor si iubire. Pe pamant neo-pagan, cer ajutor divin. Cred in puterea sigurantei credintei. Cred in perseverenta si buna cuviinta. Da, Doamne, altora, mai napastuiti, nu mie, ghiftuitului! Raspunsurile mele nu Te incanta, pentru ca urme de formalism, ipocrizie si fariseism inca. Cred in puterea Ta taumaturgica. Vreau sa iau premiul I cu coronita de la Invatatorul Hristos. Dar, pentru asta, se cere consecventa, nu un bine sporadic, aleatoriu, izolat. Stiu ca Tu dezaprobi obraznicia si frica. Cred ca personajul principal ramai Tu, nu Iuda! Cred ca, in confruntarea dintre izvor si stanca, izvorul invinge intotdeauna, nu prin putere, ci doar prin perseverenta. Cred ca perseverenta este o arma care nu da gres niciodata in materie de iubire.

Cred ca nu ma vei hrani cu resturi. Doamne al belsugului iubirii, imbraca-mi sufletul, incalzeste-mi inima, viziteaza-ma in temnita launtrica. Vreau sa gazduiesti in inima mea. Intotdeauna mi-ai depasit asteptarile. Tu esti scaparea si puterea mea. Patimile nu mi-au produs decat confuzie si desensibilizare. De aceea, vreau sa ma eliberezi de ele. Vreau sa elimini piedica dintre noi, pentru perpetuarea starii de veghe.

Astept Craciunul, nerabdator precum un copil. Exista o atmosfera de sarbatoare in comunitate. Imi vine sa cred, nu ma surprinde si ma rog sa sporeasca ravna tuturor. Astept Craciunul, impunandu-mi sa nu ma bazez pe statistici seci, sa nu colectez fonduri, ci suflete pentru vesnicie. Astept Craciunul, mai ales astept sa cantam cu totii "Din cer senin"... Astept lacrima de bucurie de pe fata fiecarui mag. Imi impun sa nu fixez nici un target lumesc, pentru ca Duhul Craciunului sa lucreze in voie. Astept spovedanii sincere, reintoarceri ale risipitorilor, astept convertirea bogatilor in filantropi. Raman insa ipocrit si fariseu... De aceea, astept doar pe Dumnezeu.

Astept steaua, pentru a ma calauzi si a imi reaminti sa nu mai bombanesc si sa nu banalizez cele sfinte. Astept dezlegarea duhovnicului, in lupta nedisimulata de despatimire (impotmolita la un etern restart). Astept cel mai grandios eveniment: intalnirea cu Dumnezeu! Astept sa scap de stadiul patologic, de oboseala si de greutate, prin misterul Craciunului. Din otravitor, sa devin, in sfarsit, ravnitor. Astept sa descopar sinceritatea, pentru a scapa de povara aparentelor. In fata Modelului, nu voi ezita. Astept lipsa de viclenie, de uneltire... Astept curajul de a fi cu Dumnezeu.

Astept pe Pruncul Iisus, impreuna cu Feciora Maria, in casa mea. Imi recunosc vinovatia, superficilitatea, egoismul... Dumnezeu accepta sa vina in casa mea, nu ii este scarba de mine, nicidecum (nu ca nu as merita). Sunt mic de statura (ca Zaheu), mic de statura duhovniceasca. Nu vreau sa fiu nici renegat, nici corupt. Dumnezeu ma va ajuta. Astept sa ma vad asa cum sunt in cea mai clara oglinda, Dumnezeu. Astept sa nu fiu prea impovarat de timpul acestei lumi. Astept ca a noastra civilizatie sa fie marcata de prezenta lui Dumnezeu in oameni. Astept sa nu fiu sufocat de fricile lumii, pentru ca, in comparatie cu Crucea lui Hristos, crucea mea este doar o cruciulita.

Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om in Betleemul Iudeii aduce mai multa sensibilitate, interiorizare in meditatie, precum si dorinta de a fi mai buni cu cei din jur. Partenerii-sfintii ne ajuta enorm de fiecare data, in fiecare necaz. Acum Dumnezeu semneaza gratierea noastra. Vrea sa ne faca partenerii Lui. Un singur lucru ni se cere: "Niciodata sa nu uitam pe cei mai tristi ca noi" (cum canta Cenaclul Flacara). Umil se naste Dumnezeu in iesle, pe cei umili ii colindam, fraternizam cu ingerii, cu magii si cu pastorii. Nu furam aurul magilor, ci urmam steaua credintei lor. Crezul lor devine stindardul nostru de lupta. Il recunoastem pe Dumnezeu in fiecare om, in fiecare orfan, vaduva sau bolnav. Si a trecut cam prea mult de la ultima vizita intr-un penitenciar, pentru incurajarea talharilor, care inca mai au sanse la mantuire. Din copilarie, lacrimez de fiecare data la auzul colindului Raiului:

"Copilule cu ochi senini,
Tu vii din nou printre straini,
In pestera, pe paie reci
Iarasi capul ti-l apleci.
...Mereu la oamneni te cobori
Sa suferi iara si sa mori
Sa te jertfesti de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor."

Fiul lui Dumnezeu se naste cu un scop precis: viata lui Dumnezeu sa devina viata noastra. Pastorala de Craciun, trimisa de Dumnezeu, este o telegrama optimista: 
"-Aveti nevoie de o crestere spirituala, pentru unirea cu Mine. V-am creat pentru a deveni parteneri posibili ai Mei, in masura in care ii hraniti pe cei flamanzi. Vreau sa extind iubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi si la voi, oamenii. M-am coborat la voi, pana la starea de Miel bland, ca sa ma jertfesc pentru voi. Deveniti unii altora - din lupi - miei capabili sa va jertfiti si voi unii pentru altii. Intunericul a fost imprastiat de catre Lumina Mea, pentru ca intunericul nu este si nu va fi o stare permanenta, intunericul nu este tinta voastra, ci tinta voastra este dobandirea Luminii Mele. Tot cel ce va chema numele Meu se va mantui. Chemati-ma in dimineata necazului si Eu va voi ajuta. Pe Fiul Meu L-am trimis in lume pentru ca voi sa fiti izbaviti din blestem. Pe cine iubesc Eu, nu il voi lasa sa piara. Nu mai bagatelizati mesajul Meu, ci va pocaiti, intelegeti cat de condamnabile sunt pacatele voastre. Prin Pocainta se efectueaza mantuirea fiecarei noi generatii. Eu doresc ca toti sa va mantuiti, dar, fara lacrimile Pocaintei, nu veti reusi. Alergati in asa fel incat sa vi se deschida poarta Imparatiei Mele si sa o aveti inlauntrul vostru. In Sfanta Liturghie, Eu am prelungit pentru voi atmosfera Noului Testament, traita in preajma Fiului Meu si a apostolilor. Nu lipsiti, asadar, de la Cina Mea! Detasati-va de egoism, ca Eu sa va umplu de viata Mea infinita. Simtiti iubirea Mea in voi, dar nu ca pe ceva trecator, ci ceva care nu se mai sfarseste."

Citind aceasta epistola adresata noua de Craciun, nu putem ramane la fel de imprudenti. Si Adam a pierdut Raiul dintr-o neintelepciune, dintr-o imprudenta, dintr-o lene a vointei (prea le avea pe toate de-a gata, fara efort). Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om aduce un plus de iubire, un plus de cunoastere, produce un plus de viata. Si imi amintesc mereu de sarmani: plusul meu e minusul altuia. Doamne, reaprinde caldura inimilor noastre. Avem nevoie de o revizie serioasa a constiintei, iar duhovnicul ne asteapta rabdator la spovedanie. Ne debarasam de imgamfarea din saturare, scapam de lacomie, de egoism, de avaritie, de singuratate. Mesia nascut pentru noi este viu si noi vom fi vii. In timp ce ne rugam, Dumnezeu ne raspunde fiecarei batai a inimii. Luam pilda de la intelepciunea albinelor, care, atunci cand vad ca roiul de viespi le da tarcoale, raman in stup si scapa de paguba pe care ar putea sa le-o faca acestea. Nu scrie nicaieri ca vom trai 99 de ani, sa ne pregatim de moarte in fiecare zi! Semnal pentru a vorbi cu Dumnezeu avem permanent, doar bateria trebuie reincarcata prin rugaciune. Ca sa ne intalnim cu Pruncul divin, important este sa fim pe Drum (pe Cale), spre Betleem (Casa Painii), nu spre Babilon. Prin satele noastre, am pastrat cetatile credintei. Fugiti de pacat, pentru ca acesta doar blocheaza, intuneca si imbolnaveste! Dumnezeu ne lasa indicii de urmat: frati ai Lui, sarmani si bolnavi, ghizii nostri spre vesnicie. Nu mai agonisim aur ce devine putregai, ci inima o aurim prin neagonisire si caritate. Hristos Se naste! Este in mijlocul nostru...